- Data: Marți, 13 iulie 2009
- Distanța: 112km, parcursă în aproximativ 8h (aproximativ 11h cu pauze). Viteza medie aproximativ 13km/h (maximă 52km/h) - vitezometrul a mers, dar bateria a murit după ce-am ajuns acasă, astfel că datele sunt culese din amintiri
- Traseu: Sălicea, Vălișoara, Lita, Băișoara, Stațiunea M-tele Băișorii, banda albastră, Crinț, Găbriana, M-tele Bocului, M-tele Săcelului, Moara de Pădure, Săcel, Filea de Sus, Filea de Jos, Ciurila, Sălicea
- Poze: aici
- Harta: e doar partea cu Muntele Băișorii - Muntele Săcelului
Demult vroiam să ajung în Stațiunea Băișoara pe bicicleta. Am auzit că e o urcare foarte lungă și grea. O făcusem în trecut doar cu mașina, așa că nu prea știam la ce să mă aștept. În același timp vroiam să evit cât de mult mașinile, astfel că am decis să ajung până-n Lita pe un traseu diferit de Florești - Luna de Sus - Săvădisla.
Am pornit către Sălicea pe șosea. Când am ajuns în Sălicea la biserică, am luat-o la dreapta pentru a trece Dealul Rateș către Vălișoara. În Vălișoara am trecut pe sub autostradă și am ieșit pe un drum de căruță care urcă și ajunge la un drum modernizat de Bechtel când au lucrat la autostradă. Acest drum iese în drumul care face legătura între Petreștii de Jos și Lita. Am urmat direcția Lita și pe urmă pe șosea până la Băișoara.
Din Băișoara începe urcarea spre Stațiunea Băișoara. E foarte frumos și multă liniște (în timpul săptămânii e destul de puțină circulație). După Mănăstirea Băișoara pe marginea drumului sunt destule surse de apă. Urcarea este foarte lungă și destul de abruptă, astfel că umbra de pe marginea drumului este binevenită pentru o păuză răcoroasă.
În Stațiunea Băișoara începe banda albastră înspre pârtia de schi. După ce am trecut pârtia, drumul a luat-o înspre stânga coborând printr-o zonă defrișată. Am înțeles că acolo va fi o nouă pârtie de schi. Drumul ajunge la o intersecție după ce trece Valea Ierții. Am luat-o la stângă și am început să urc pe un drum de tractor întâmpinat de un roi de muște ce m-a însoțit mult timp... Am ieșit la nămașele de la Crinț (numele vine probabil de la crintă care este o unealtă folosită la stână) și am continuat să urc având nămașele în dreapta mea.
Am urmat drumul în dreapta. Din când în când se mai observă câte un marcaj bandă albastră pe copaci, dar este destul de vechi. Drumul este foarte pitoresc printr-o pădure de coniferi cu un mușchi verde pe pământ. Am ajuns la nămașele de la Găbriana avându-le în dreapta mea. După ce am intrat iar în pădure am luat-o spre stânga și imediat am făcut o pauză de masă.
Nămașele sunt niște gospodării sezoniere la care urcă țăranii începând cu luna iunie până în septembrie. Aceste case foarte simple au de obicei o singură încăpere cu ferestre mici, pământ pe jos și paturi acoperite cu paie.
Am continuat drumul, observând din când în când marcajul pe unii arbori. Înainte de Muntele Bocului am ajuns într-o zonă destul de mare defrișată recent deoarece pe hartă apare marcată pădurea acolo.
La Muntele Bocului (boc este un fel de buștean) am pierdut oarecum coborârea către Muntele Săcelului (mă așteptam să rămân în culme nu să cobor în vale), dar am fost ajutat de o doamnă care mi-a explicat că de fapt Muntele Săcelului este în vale. Chiar înainte de intrarea în cătunul Muntele Bocului este un drum care coboară la stânga. Acel drum trebuia să-l urmez. El tot coboară până la Muntele Săcelului unde este o mica hidrocentrală și continuă spre Moara de Pădure, de unde începe drumul asfaltat (Băișoara - Valea Ierii).
Am vrut să evit drumul european astfel că în Săcel am luat-o cătrea Filea de Sus, Filea de Jos după care am luat-o către Petreștii de Jos pentru a intra pe drumul Ciurila - Sălicea.
O tură foarte frumoasă și obositoare. Liniște multă, deși a fost în timpul săptămânii. Se pare că în weekend mulți clujeni merg cu mașinile spre munte.
Unele informații despre toponimia unor așezări și despre nămașe sunt culese din ghidul turistic "Zona turistică Băișoara și masivul Muntele Mare" (Radu Mititeanu și Arnold Kadar).
Hai noroc!
Go Top