Cu bicicleta prin Cluj-Napoca

Ma 03 iulie 2012 // under articole cluj howto recomandari

Circul de prin 2010 cu bicicleta prin Cluj. Am mers cu ea în tot felul de condiții (pe ploaie, pe zăpadă). Și cred că nu e chiar atât de periculos pe cât pare.

Când sunt cu bicicleta am posibilitatea să fiu pieton sau vehicul sau biciclist. Astfel că le pot combina pe toate acestea pentru a ajunge din A în B cât mai ușor și mai relaxant cu putință.

Cam astea sunt "regulile" pe care le respect:

• Merg și pe trotuar, dar întotdeauna încet și nu claxonez niciodată pietonii, acordându-le acestora prioritate întotdeauna. Și o fac foarte rar și doar în situații excepționale.
• Merg și pe accesul interzis, acordând prioritate mașinilor care vin din sens opus; eventual dacă strada este prea strâmtă ma opresc până trece mașina. Prefer să fac asta, decât să merg pe un bulevard mare și intens circulat. De exemplu strada Baba Novac (orice direcție) în loc să merg prin Piața Avram Iancu sau Ștefan cel Mare.
• Când sunt grăbit folosesc și banda de trolee de pe Memo care duce până-n Mărăști (bineînțeles în același sens cu troleele). Bicicliștii au voie să folosească această bandă (și este și semnalizat acest lucru)
• Când merg pe o stradă cu sens unic întotdeauna stau pe mijlocul străzii. Nu vreau să am suprize că o mașină trece pe lângă mine și mă înghesuie în mașinile parcate. Și dacă mașina din spate e decentă și nu mă claxonează, atunci când am posibilitatea și sunt în siguranță mă dau la o parte să-l las să treacă. Nu prea am avut probleme, deoarece în general pe aceste străzi nu se circulă cu mare viteză.

Am ajuns să cunosc o foarte mare parte din Cluj din cauza bicicletei pentru că de fiecare dată alegeam străduțele mici în detrimentul bulevardelor, care la o primă privire par mai rapide.

Într-o vreme stăteam aproape de Cimitirul Eroilor de pe Calea Turzii și aveam biroul lângă gară. În loc să cobor pe Calea Turzii în Cipariu, intram pe strada Vulcan și prin Andrei Mureșanu ajungem în Cipariu. Mai lung, dar mai relaxant și fără atâtea mașini. În Cipariu, intram pe strada Baba Novac pe care mă duceam până la prefectură.

Tot de pe Calea Turzii a trebuit să ajung lângă sediul central al biblioteca Octavian Goga din Mărăști. Pentru asta foloseam un traseu ca cel din imaginea de mai jos, deși aș fi putut s-o iau pe străzi principale.

Folosind acest traseu și alternative am ajuns să cunosc Gheorgheni și Andrei Mureșanu foarte bine. Am mers pe străzi pe care n-aș fi intrat niciodată cu mașina pentru că mi-ar fi luat mult prea mult timp. Și nici pe jos n-aș fi mers pe ele.

Acum stau în Mănăștur și merg în Mărăști în fiecare zi. Un drum care și cu mașina e foarte urât și aglomerat. Dar cu bicicleta e destul de relaxant. În imaginea de mai jos sunt două trasee posibile pe care merg de obicei.

Cel cu roz e cel mai rapid (și legal pentru că pe linia de troleu de pe Memo și 21 Decembrie e legal să circuli cu bicicleta). Cel cu roșu e cel mai relaxant. Ca și comparație pe traseul roz am făcut 5.55km în 16 minute, iar pe cel cu roșu am făcut 6.29 km in 25 de minute. Deci drumul a fost mai lung cu vreo 700 de metri și 9 minute, dar mult mai relaxant.

Go Top